Minciuna care cade

Lumina a intrat. Nu ca un zgomot. Ca o revelație. Nu man-a cerut să plătesc. M-a numit fiu. Nu m-a pus la încercare. M-a pus în relație. Nu mi-a amintit de datorie. A distrus registrul. Într-o clipă am văzut. Nu eram debitor. Eram moștenitor. Nu eram inculpat. Eram iubit. Închisoarea nu avea lacăt. Avea doar o minciună. Iar când minciuna a căzut, ușa s-a deschis. Acesta este alb sau negru: Datorie sau înfiere (filiație). Frică sau încredere. Întuneric sau lumină. Captivitate sau libertate. Atâta timp cât trăiești ca să plătești, ești sclav. Când trăiesc pentru că sunt iubit, sunt liber. Isus nu a venit să facă colivia mai sfântă. A venit să o dărâme. Nu a venit să komplice legea. A venit să-l reveleze pe Tată. Iar Tatăl nu ține contabilitate. Îmbrățișează.