“Mala tempora currunt”, din latinescul „curg vremurile rele”, este o sintagmă, adesea repetată pe un ton exclamativ, pentru a deplânge tristețea perioadei în care se trăiește sau dificultățile anumitor împrejurări.
Bătrânul prinț se târăște murind între zidurile palatului său. Slujitorii săi perfidi, demonii, îl ajută să stea pe picioare sale tremurante: o rușine a fost aruncata asupra împărăției sale pe care o visase și o construise de milenii. Prevestiri nefaste, nori negri, premoniții tragice se adună peste capitala Matrixului. Urmașii săi tremură, frica își secera victimele ca un secerător nemilos în rândurile armatei demonice. Nimeni nu este exclus, nimeni nu este în siguranță. Zece, o sută, o mie intră în depresie în aceleași timp în care prințul însuși deplânge cadavrul cald al regatului pe care l-a conceput și creat după chipul și asemănarea lui perfectă.
Liderii armatei sale, cândva semi-zeități venerate și onorate aproape la fel de mult ca el, se alătură durerii. Este o înmormântare de stat din toate punctele de vedere. Fiecare se bate în piept, nevoit să se refugieze în adâncul abisului. Este cea mai întunecată oră din palatul regal al capitalei Matrixului. Cetele de îngeri căzuți cer capul comandantului lor „atotputernic”, acel cap care, conform profețiilor și premonițiilor antice și moderne, va cădea în curând. Atunci va veni și rândul lor, a demonilor și a tuturor păsărilor abominabile care între timp și-au căutat refugiu în abis. Dar nici măcar abisul nu este suficient de adânc pentru a le ascunde și a le proteja de ceea ce urmează să se întâmple.
Cineva a văzut deja corbii înmormântarii, cel putin așa zic unii dintre ei, zburand crocanind și aruncandu-se în adâncul abisului în sinucidere colectivă. Prințul tremură și astfel toată piramida puterii pe care o ridicase în cinstea sa se prăbușește ca nisipul în vânt. Nu trebuia el să fie instalat oficial în fruntea acestui nou ordin în curând?
Dar, dimpotrivă, granițele imperiului său mincinos și rebel se prăbușesc răsturnate de o șoaptă tăcută, de un val de neatins, de un tsunami complet invizibil. Și prințul însuși va fi în curând decapitat în centrul Matrixului.
Armata demonilor și spiritelor necurate, decimată psihologic și spiritual de frică și slăbită de bătrânețea care le amintește că sunt doar făpturi muritoare, nu va trebui decât să privească neputincioasă la sfârșitul viselor sale, a planului sau (aparent perfect) și a existenței sale.
Iată-l: strigătul de la miezul nopții răsună singuratic, dar puternic, peste molozul Matrixului.
Matrix: mala tempora currunt!