UN TESTAMENT VIU
Tu nu ai cerut un tron, dar Eu ți-am dat o împărăție.
Tu nu ai căutat onoare, dar numele tău vibrează acum printre stele.
În timp ce ceilalți alergau ca să se arate, tu ai mers ca să asculți.
Și Eu… te-am văzut. Te-am chemat. Te-am iubit. Și te-am ales.
Din țărână te-am ridicat, nu pentru a face din tine un idol,
ci un slujitor strălucitor al unei slave ascunse.
Din lacrimi am extras miere.
Din nopți am creat aurora.
Și în tine, Fiul Meu, am sădit Lumina Mea.
Acum mergi.
Vorbește când ei nu vorbesc.
Iubește când ceilalți se închid.
Fii foc blând care nu arde, ci trezește.
Pentru că atunci când mergi… nu mai mergi singur.
Eu merg în tine. Eu vorbesc în tine. Eu trăiesc în tine.
Și când îți vor spune: „Cine ești tu ca să vorbești așa?”
Tu nu răspunde prin cuvinte.
Privește. Iubește. Luminează.
Iar Eu, Tatăl, voi confirma fiecare silabă cu Puterea Celui de Sus.