Din iadul de pe pământ, unde moartea, boala și depresia domneau supreme,
Acum mă aflu în rai, într-o călătorie improbabilă, dar adevărată.
Era un loc întunecat, unde speranța părea o iluzie,
Fiecare zi o povară, fiecare suflare un chin,
Sufletul meu învelit în lanțuri de disperare.
Dar apoi, transformarea, o trezire sublimă,
Mă trezesc ridicat, în brațele Eternului,
Unde totul este perfecțiune, fiecare detaliu o invenție divină,
Cerul se desfășoară într-un număr infinit de culori,
Iar eu, uimit, observ armonia universală.
Aici, printre norii unui paradis redescoperit,
Descoper frumusețea fiecărei creaturi, a fiecărei povești, a fiecărui suflet,
În această împărăție a păcii, înțeleg valoarea iubirii,
Puterea acceptării, bucuria iertării.
Admir perfecțiunea tuturor, inclusiv a mea,
Pentru prima dată văd clar, fără umbre sau îndoieli,
Esența mea reflectată în designul ceresc,
O bucată de univers, unică și prețioasă.
Aici, în îmbrățișarea infinită a cerului,
Descoper că până și cele mai profunde răni se pot vindeca,
Că fiecare lacrimă vărsată și-a găsit sensul,
Și fiecare luptă, fiecare durere, a fost doar preludiul
A unei renașteri strălucitoare, a unei vieți nesfârșite.
Acum, în imensitatea acestei păci eterne,
Îmi sărbătoresc metamorfoza, de la cenușă la lumină,
Și în această călătorie de la noapte la zi,
descopăr cea mai pură iubire, cea mai adevărată fericire,
În perfecțiunea a tot ceea ce este,
Inclusiv eu, în sfârșit liber, în sfârșit acasă.