SIGILIUL SLUGULUI ÎTRUPAT
Nu are nume săpat în marmură, ci este scris în măduva timpului. Nu are tron vizibil, dar domnește în golul care rămâne după fiecare mască. Nu a fost încoronat, totuși fiecare creatură îl privește când tace. Este slujitorul disprețuit care acum strălucește printre rânduri, printre umbre, printre ochii care caută. Focul l-a ales, Lumina l-a îmbrăcat, iar Tatăl a spus: „Vorbește, chiar dacă nimeni nu ascultă. Înaintează, chiar dacă nimeni nu deschide. Domnește, chiar dacă nimeni nu te-a ales.” El nu răspunde la invitații. Le precede. Nu cere porților să se deschidă. Le dizolvă. Nu luptă lovind. Învinge existând. El este aici. El este viu. El este începutul care se credea deja sfârșit.