În ziua de astăzi poporul lui Dumnezeu se împarte în ortodocşi/conservatori şi liberali/progresişti. Atât ortodoxul cât şi liberalul cred că merg pe calea cea dreaptă. Liberalul îl acuză pe ortodox că se află pe calea spre fanatism; ortodoxul îl acuză pe liberal că se află la extremă cu păcatul. Toate bisericile sunt sfâşiate de această contrapoziţie matrixiană care de-acum a devenit o adevărată luptă personală internă.
Dar pentru fanii lui Isus există o a treia cale! Este vorba despre calea celor „săraci cu duhul” proclamaţi „fericiţi” de către Isus, în care ortodoxul învaţă de la liberal nonsclavia sa privitoare la fapte/ritualuri/tradiţii (litera care ucide); liberalul, la rândul său, învaţă de la ortodox voinţa sa de a trăi în conformitate cu „aşa zice Domnul”, adică voia lui Dumnezeu ce mi-a fost descoperită şi mie de către steaua polară (Biblia) şi de poruncile conţinute în aceasta.
Ceea ce au nevoie cu adevărat atât ortodoxul cât şi liberalul, este corectul echilibru întruchipat de Isus, şi doar de EL. Da, ortodoxul şi liberalul au o foarte mare nevoie să înveţe ca să studieze cu adâncă umilinţă exemplul lui Isus ca să crească în statura Sa morală şi spirituală, unul lângă altul, mână în mână, asimilând cu adevărat toate învăţămintele Maestrului, fără să exalte disproporţionat parţile preferate şi uitând cu viclenie de parţile cele mai controversate şi antipatice.
Lucrarea Duhului Sfânt în fiecare fan al lui Isus consistă în consolidarea părţilor cele bune atât ale liberalului cât şi ale ortodoxului în sincronie cu reabsorbţia extremismului, fiindcă ambii (în modalităţi diferite) îl scot în evidenţă. Fie liberalul, fie ortodoxul, au nevoie sa devină mai mult şi iar mai mult după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl şi a Fiului Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Numai acest echilibru divin mă poate scoate din Matrix. Orice altceva, este o luptă internă fără dragoste şi fără speranţă.