Matrix are nevoie de mine. Fără sufletul meu, energia mea, munca mea și supunerea mea oarbă, el încetează să mai existe ca și cum nu ar mai respira. Tentaculele sale infame mă înconjoară sugându-mi seva vitală zi de zi. Ele mă zdrobesc, ținându-mă pe viață într-o stare de comă care nu-mi permite să-mi folosesc rațiunea și să gândesc.
Când ajung să vreau să folosesc violența, atunci fac jocul Matrixului și a vicleanului său conducator. Instituțiile matrixiane mă enervează, mă trag de păr, îmi golesc buzunarele, mă insultă și mă batjocoresc, mă înjosesc furându-mi demnitatea și libertatea. Ele fac toate acestea pentru a mă determina să lupt. Pentru că odată ce m-a facut să devin violent știu cum să mă gestioneze deoarece sunt unul de-ai lor…De fapt, îl am pe Matrix înlăuntrul meu deci sunt în totalitate controlat și păcălit. Reacționând prin violență devin parte integrantă din Matrix!!! Singurul lucru de care arhitecții Matrixului nu știu să se ocupe este non-violența. Da, un caracter christian style este cea mai bună strategie pentru a ieși din Matrix. Iar abandonarea Matrixului este sfârșitul Matrixului. Tot așa cum o închisoare fără prizonieri nu are sens. De fapt Matrix nu își asigură singur existența. El are nevoie de sânge proaspăt și vital pe care-l trage de la mine, donatorul deseori inconștient și naiv. Un Matrix gol, fără suflete de chinuit, e un Matrix mort.
Acum ia naștere o opoziție hotărâtă, puternică și non violentă. O opoziție ce nu este coruptă de virusul Matrixului. O opoziție sănătoasă, liberă și îndrăzneață. Acești fani ai lui Isus nu se vor lăsa cumpărați și nici vânduți. Ei vor batjocori Matrixul, printr-o acțiune non-violentă, facând să se vadă totala sa dependență de colaborarea oarbă a prizonierilor săi.
Adevărul, care este literalmente inversat față de realitatea pe care mi-o demonstrează Matrix, este că prizonierii sunt de fapt fiii regelui, al celui preaînalt iar închisoarea este un ridicol castel de nisip.
E timpul să primesc coroana regală pe care tatăl meu a pregătit-o pentru mine, luându-mi lanțurile de hîrtie pe care Matrix dorește să le consider ca fiind de oțel.