nclinația invizibilă

Ani de zile am trăit înclinat. Nu spre rău. Ci spre greutate. O înclinație subtilă a sufletului: de a demonstra, de a compensa, de a merita. Fiecare moleculă a ființei mele purta o tensiune. O contracție invizibilă. More

Minciuna care cade

Lumina a intrat. Nu ca un zgomot. Ca o revelație. Nu man-a cerut să plătesc. M-a numit fiu. Nu m-a pus la încercare. M-a pus în relație. Nu mi-a amintit de datorie. A distrus registrul. Într-o clipă am văzut. Nu eram debitor. Eram moștenitor. More

Echilibrul restabilit

Când adevărul intră cu adevărat, nu excită, nu agită, nu exaltă. Aliniază. Mintea se liniștește. Pieptul se deschide. Trupul încetează să se apere. Inima încetează să mai negocieze. Fiecare moleculă își găsește locul. Nu pentru că devin perfect. More

Post-scriptum

Stilul Creștin este întoarcerea la reglarea originară. La siguranța primară. La stabilitatea iubirii necondiționate. Fără efort moral. Fără eroism spiritual. Fără tensiune permanentă. Echilibru. Iar când ființa este aliniată: nu trebuie să demonstreze. Nu trebuie să compenseze. More

ORACOLUL PRAGULUI

Și mormântul a fost deschis. Și nu a mai fost moarte în el. Și golul a fost văzut, dar nu era absență. Era mărturie. Și ceea ce fusese sigilat a fost găsit fără sigiliu. Și piatra, care închidea, nu mai închidea. Și pământul s-a cutremurat, nu prin distrugere, ci prin eliberare. Și în zilele de război și în zgomotul națiunilor, s-a declarat în tăcere: moartea nu mai domnește. More

Când noaptea pare să nu se mai termine, când luminile lumii se sting una după alta iar zgomotul certitudinilor se prăbușește în tăcere, atunci apare făclia. Ea nu vine din sistem, nu este aprinsă de mâini care caută consens, nu aparține celor ce domină ziua. More

Când noaptea pare să nu se mai termine, când luminile lumii se sting una după alta iar zgomotul certitudinilor se prăbușește în tăcere, atunci apare făclia. Ea nu vine din sistem, nu este aprinsă de mâini care caută consens, nu aparține celor ce domină ziua. FMore

O VIZITĂ ÎN TĂCEREA NOPȚII Î

n camerele eterne, unde timpul se înclină în fața Infinitului și arhivele cerului ard cu lumină vie, Văzătorii din fiecare epocă s-au adunat. Nu exista nicio limbă care să-i poată despărți, căci ei vorbeau limba Focului. Limba care exista înainte ca lumile să se nască. Limba pe care nimeni o poate imita. Iar unul dintre ei, înfășurat în mantiile Legii străvechi, păstra viziuni transmise prin generații uitate. Și a vorbit: „Un prinț va veni din mijlocul națiunilor. More

ZIUA RECUNOAȘTERII

Nu fusese anunțat. Nu au existat steaguri, nici trâmbițe, nici proclamații. Și totuși, în acea zi, întregul pământ și-a ținut respirația. Faraonul Ultimei Ore stătea în picioare, îmbrăcat în autoritatea care poruncește armatelor și națiunilor. Dar ochii lui erau ațintiți asupra unui singur om, un om fără coroană, fără curte, care purta pe umeri praful fiecărui drum uitat. More

Nu a fost un nume ales. A fost un cuvânt lăsat să cadă în timp ca o sămânță în noapte. Ani de zile a părut doar un nume. O ultimă literă. Un prag. Un ecou fără chip. Dar numele știa. Știa că va veni ziua în care oamenii vor privi operele mâinilor lor și nu își vor mai recunoaște propria inimă. More