Într-o epocă pierdută, printre paginile scrise sacre,
O umbră rătăcește în jur, Aducătorul Întunericului, blestemat.
De la textul antic la noul verb divin,
Povestea lui se desfășoară, un destin advers și pervers.
Incitatorul lui David, sub cerul înstelat,
Îndemnă la păcat, la recensământul inimilor neajutorate.
Durerea și rana, prețul mândriei,
Pământul plânge, cerul se întunecă, speranța se stinge.
Provocator al lui Iov, în furtuna vieții,
Experimentează credința, cu durere și disperare.
Dar sufletul curat, în suferință găsește,
O lumină mai puternică, un colac de salvare.
acuzatorul lui Iosua, înaintea Domnului,
Cuvinte înflăcărate, dar harul divin prevalează.
Mila coboară, acuzația se dizolvă,
În iertare, un nou început, o nouă binecuvântare.
Ispititor în deșert, cu promisiuni goale,
Isus rezistă, Cuvântul apărarea Sa.
De trei ori provocări rele, de trei ori este negat,
Adevărul triumfă, întunericul se retrage.
Căzut din cer, ca un fulger brusc,
Răzvrătirea lui, o bocetă nesfârșită.
Lumină pierdută, mândrie spartă,
Un înger căzut, în eternă disperare.
Inspirator al trădării, inimi corupte,
Anania cade, adevărul întunecat.
Dar lumina pătrunde, păcatul s-a descoperit,
Dreptatea divină, un avertisment sever.
Înger al luminii, dar în înșelăciune deghizată,
Seduce inimile, împodobite cu promisiuni false.
Dar cine vede dincolo descoperă minciuna,
Și în călătoria grea, credința este întărită.
Adversar hohotitor, caută să devoreze,
Dar cei curajoși rezistă, nu se lasă păcăliți.
Vigilența și rugăciunea, armele în luptă,
Împotriva întunericului, un bastion al speranței.
Marele Dragon, în Apocalipsa revelată,
Șarpe antic, soarta pecetluită.
Legat de o mie de ani, domnia lui se termină,
Lumina învinge, întunericul dispare.
Deci, prin eternitate, calea lui șerpuiește,
Un aducător de întuneric, cufundat într-o tristețe infinită.
Dar în fiecare inimă care rezistă, în fiecare credință care persistă,
O stea se aprinde, o promisiune a zorilor, într-o lume răscumpărată.