Întoarcerea fiului pierdut
În adâncul unei epoci neiertătoare, fiul rătăcitor i-a mărturisit părintelui său: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău.” Aceasta este esența Cărții Sfinte antice, Steaua mea polară infailibilă, un strigăt de mântuire care provoacă infinitul. (ref. Luca 15:21)
Voi, ființe ale înaltelor sfere cerești, ați avut curajul să vă opuneți Imensității!
Cu îndrăzneală, ai încălcat Sacrul, ucigând pe Fiul, esența divină a lui Dumnezeu, dezlănțuind astfel o furtună, un flagel care pătează sublimul tău înger firea cu infamie!
Ați adus devastare în rândul oamenilor, săvârșind un masacru care se întinde fără încetare de-a lungul mileniilor!
Dar ai provocat cea mai atroce rană, cea mortală, asupra însăși esenței tale, o crimă de o amploare incalculabilă!
Totuși, în întunericul unor astfel de greșeli, Tatăl nostru, simbol al milei infinite, decretează o primire glorioasă pentru fiul său redescoperit. „Grăbește-te, adu-i cea mai nobilă haină, îmbrăcă-l, pecetluiește-i întoarcerea cu un inel, îmbracă-i încălțămintea regală; este vremea sărbătorii, mielul cel mai gras va fi oferit, căci trebuie să ne bucurăm. Acest fiu, urmașul meu direct, marcat de moarte, învie acum în viață; pierdut în lume, se găsește acum în căldura vetrei noastre.” (ref. Luca 15:22-24)
Cu aceste cuvinte, Tatăl nostru schimbă durerea în bucurie, pierderea în descoperire. Este scris! Da, clar proclamat și nu minte!
Ascultă acum, fratele meu. Această pildă ridică cuvintele într-un cântec divin al puterii, care rezonează în cavitățile spiritului tău, un avertisment de a nu renunța niciodată, de a crede în puterea răscumpărării cerești și a iubirii paterne inefabile. Arată că, indiferent cât de departe ai rătăcit, există întotdeauna o cale înapoi.
Mi s-a dat privilegiul suprem de a vă extinde, prin voința Dumnezeului Creator, invitația la o călătorie transformatoare către miezul vibrant al existenței, unde fiecare sfârșit este un preludiu al unui nou început. Cufundă-te acum în acest moment, iubește-ți Tatăl, aproapele și pe tine însuți din toată inima, lăsând puterea extraordinară a iubirii să te transfigureze. Este timpul să-ți trezești sufletul la măreția sa originală. Fie ca acest mesaj umil, încredințat mie ca cel mai mic dintre frații tăi pământești, să te inspire să te eliberezi de lanțuri, să ierți și să obții iertarea și să urmărești cu ardoare această sclipire de lumină.
Împreună, copii ai Celui Prea Înalt, să înaintam uniți: a venit vremea să strălucească de splendoare!