Când Iisus a ajuns pe celălalt mal, în țara Gadarenilor, doi demonici au venit în întâmpinarea lui, ieșind din morminte, atât de furioși încât nimeni nu putea trece pe acolo. Și iată, au început să strige: «Ce este între noi și tine, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vremea ta să ne chinuiești?” (vezi Matei 8:28-29)
Iubiți frați ai neamului angelic eteric, cândva curajoși paznici ai Binelui și ai Luminii, dar care de prea multă vreme au căzut sub umbra răului, devenind urmași ai prințului acestei lumi. Îți simt frica, o frică profundă care rezonează în fiecare senzație și vibrează în fiecare parte a ființei tale. Au trecut două milenii de când te-ai găsit față în față cu Divinul, cu Dumnezeu Fiul, Isus, o întâlnire care ți-a scos la iveală fragilitatea și vulnerabilitatea, amintindu-ți de finețea ta. Și acum, percepe iminența unui timp de chin, o epocă prevestită de imuabilă Steaua Nordului, Biblia, care este pe cale să se împlinească.
Aceasta este epoca în care umbrele încep să cedeze, deși fără tragere de inimă, în fața triumfului de neoprit al Luminii. A venit vremea când răul începe să se dizolve, în timp ce dreptatea este întărită. Acest adevăr îți zguduie ființa până la miez, spulberând orice iluzie de securitate. Atacurile tale de panică, care te chinuiesc necontenit zi și noapte, sunt vestigiile acestui timp de chin. Și nu greșesc; sunt mărturii autentice ale unei catastrofe iminente.
Chinul vine pentru că odată cu el se întoarce Lumina Divină, în deplina Sa maiestate. Această Lumină provoacă o durere profundă și acută fibrelor ființei tale corupte de rău. Este ca o lamă ascuțită care pătrunde în suflet, făcând chinul insuportabil, chinuitor. Această Lumină, ascuțită și implacabilă, risipește întunericul ascuns în suflet, ca o sabie care străpunge vălul ființei. Durerea este intensă, copleșitoare, cu lacrimi care ard ca focul și o inimă care bate în ritmul unei lupte împotriva disperării. Te trezești aplecat, cu mâinile tremurând ca frunzele în vânt, cu inima bătând cu putere, cu vocea slabă și nesigură.
În acest abis, vei pune la îndoială natura a ceea ce trăiești, fără să te confrunți niciodată cu o furtună internă atât de devastatoare. Te vei întreba dacă acesta este începutul sfârșitului. Și răspunsul este fără echivoc: da, este.
Totuși, din acest abis adânc iese o binecuvântare neașteptată, un dar al milei divine. Acest chin, această noapte întunecată a sufletului, devine un sonerie de alarmă care te trezește dintr-un coșmar, o chemare la o nouă conștientizare.
Treziți-vă, copii ai Celui Atotputernic, căci a venit vremea mântuirii. O Lumină revigorantă, mai strălucitoare decât orice zori văzută până acum, atinge acum scânteile rămase ale spiritului tău, aprinzând un foc de speranță. Ochii tăi se deschid larg pe un drum cândva invizibil, acum luminat de o Lumină care promite o întoarcere acasă, spre îmbrățișarea unui Tată care te așteaptă cu iubire necondiționată.