Apusul anticului far ceresc… o zi de doliu universal
Într-o lume dincolo de timp, în care îngerii dansează printre stele, vestea unei tragedii de neconceput a zguduit întregul univers. Lucifer, prima creație, cel mai strălucitor înger, și-a întâlnit sfârșitul spiritual. Era de neconceput ca el, cea mai sublimă și strălucitoare dintre ființele cerești, cândva un stâlp de lumină și har, să poată suferi un asemenea declin.
Cerurile, cândva domeniul unei simfonii perfecte, sunt acum învăluite într-o durere profundă. Fiul mereu iubit s-a întors împotriva tatălui său, pierzând astfel nemurirea care i-a fost dată în momentul creației sale, un privilegiu divin acordat doar celor care rămân în comuniune cu izvorul vieții. Acesta nu este doar sfârșitul unei ere pentru cea mai strălucitoare dintre ființele cerești, ci și sfârșitul nobilei sale identități și misiunii de purtător al luminii divine.
Astăzi asist la apusul anticului far ceresc. Deși existența lui a dispărut treptat, rolul său divin de mesager și ambasador al Creatorului a fost rupt într-o clipă. Mantaua sa de lumină divină, care l-a învăluit cândva în gloria regală, l-a abandonat, expunându-l morții sale spirituale – o concluzie fără precedent, tragică, solemnă și, din păcate, finală.
În această zi de doliu universal este celebrată prima înmormântare cerească. Fiul iubit, cândva cel mai apropiat de tronul divin și scăldat în lumina Sa, cel mai asemănător Creatorului, a întors spatele drumului către Tatăl, transformându-se în cel mai ilustru dintre cei pierduți. Cel care a fost cel mai aproape de Dumnezeu este acum simbolul abandonării iubirii infinite și imaculate a Creatorului său, Cel care l-a forjat după chipul și asemănarea Sa.
O durere de nepătruns învăluie cerurile, iar toți locuitorii lui își plâng fratele pierdut, neputând să înțeleagă cum a căzut atât de profund cel mai favorizat dintre ei, pierzând atât nemurirea, cât și mantia strălucitoare a luminii cerești.
Lacrimile cerești curg pe fețele veșnice, într-o durere neexperimentată până acum. Moartea, un intrus nedorit, a trecut prin porțile tărâmului ceresc, luând cu ea pe cel care a fost cândva vârful creației divine și emblema caracterului Său inefabil și desăvârșit.
Cu profunde condoleanțe, ne luăm rămas bun de la tine, dragă frate, tu care ai pus pecetea perfecțiunii. Tatăl tău, împreună cu noi, frații tăi oameni și cerești, vărsăm lacrimi de doliu pentru tine.