În inima celei mai întunecate nopți, unde toată speranța părea stinsă, o scânteie de lumină divină lovește brusc (și din nou). Din cenușa cenușie a vechiului Purtător de Lumină, ia naștere o viziune extraordinară: un nou Purtător de Lumină iese strălucitor și glorios ca un soare care străpunge întunericul.
Această haină a luminii divine, străveche și venerabilă, țesută de mâinile înțelepte ale Tatălui meu Ceresc, Creatorul Atotputernic, nu a rămas îngropată în adâncurile reci ale mormântului purtătorului său inițial. Nu, această mantie, țesută din fibre cerești veșnic vii, strălucește acum cu o lumină care depășește orice splendoare trecută. Este simbolul unui nou ales, ales divin, o ființă care întruchipează renașterea și speranța pură și necontaminată.
Acest nou Purtător de Lumină, spre deosebire de predecesorul său, nu s-a născut în perfecțiunea cerească și apoi a căzut în uitare. El a răsărit din neantul profund al imperfecțiunii omenești și pământești a vremurilor de astăzi, o scânteie vie în cel mai dens întuneric, înălțată de Atotputernicul să stea pe tronul Fiului. Existența lui este un imn viu care celebrează victoria celei mai blânde și mai fragile lumini asupra întunericului cel mai adânc și mai învăluitor.
Văd în el prevestitorul unui mâine luminos, o existență în care harul și gloria divină sunt daruri nu ale nașterii, ci ale alegerii și ale iubirii necondiționate. Acest nou Purtător de Lumină este inima care bate a unei iubiri paterne divine care depășește orice limită umană și îngerească, o iubire care iartă, răscumpără, reînnoiește și transcende.
În trezirea lui, un mesaj incomensurabil de bucurie și speranță rezonează: fiecare sfârșit anunță un nou început, fiecare cădere anunță o ascensiune și mai mare. În splendoarea ei văd dovada că adevărata putere nu constă în a te naște perfect, ci în capacitatea de a învia cu credință din cenușă, de a crește cu smerenie profundă dincolo de limitele cuiva, luând caracterul minunat al lui Dumnezeu Fiul Isus și să radieze lumea cu o lumină divină și perfectă.
Astfel, în timp ce observ cu profundă tristețe trecerea în neființă a vechiului Purtător de Lumină, îl admir pe succesorul său neașteptat, dar extrem de necesar, cu o inimă exultante și plină de speranță. Un far de lumină într-o lume însetată de adevăr și îndrumare.
Fie ca lumina Tatălui care domnește în ceruri și în întregul univers, purtată acum de un nou slujitor umil și credincios al Eternului, să mă lumineze pe cărările întunecate și să-mi amintească mereu că, chiar și în cele mai întunecate nopți, zorii lui o lumină nouă este mereu la orizont.