Primul a devenit ultimul.
Binecuvântarea s-a transformat într-un blestem.
Înțelepciunea și inteligenta sunt un vis îndepărtat.
Frumusețea s-a ofilit, i-au cazut petalele, a dispărut complet. Nimic nu ne mai amintește de splendoarea ei străveche.
Vocea patrunzatoare, ce a fost ascultata candva, a devenit răgușită, slabă și tremurătoare.
Forța exercitată candva intr-un mod de necontestat, acum nu mai răspunde la comenzi.
Aclamatul este acum învinuit, iar judecătorul considerat infailibil devine condamnatul.
Decidentul indiscutabil este incredibil de contestat de catre cei mai apropiați prieteni ai săi.
Persoana iluminată este denigrată, dezaprobată, jignită.
Liderul carismatic este de nerecunoscut. Chiar cei mai devotati îl resping și se rușinează de el.
Adepții care l-au venerat cândva îl împing acum, îl trag de păr, îl scuipă.
Gândul deraiază, se pierde, și dezorientat se stinge.
Vitalitatea devine putredă.
Lumina … care lumină?